”Draga mea mamă,
Esti în inima mea
permanent, dar azi îmi este mai dor de tine ca niciodată și, de aceea, îți
scriu. Sunt sigură că fiecare cuvânt va ajunge la tine și sunt recunoscătoare
Universului pentru asta!
Îți
mulțumesc pentru că mi-ai dat viață și ai avut mereu grijă de mine! Îți
aduci aminte când eram mică, iar tu fiind o artistă în ale croitoriei, ne făceai
rochii la fel, doar mărimea diferea? Doamne ce frumoase eram!!! Apoi, când am
mai crescut, semănam și ne îmbrăcam la fel, încât toată lumea ne spunea că
suntem surori! Și ce mândră eram...Nu a existat nici o sărbătoare de Paste sau
Crăciun fără ca eu să am ceva nou făcut de tine. Erai cel mai bun croitor pe o
rază de câteva județe, iar eu eram tare mândră cu așa o mamă talentată.
Știu, ai încercat
să mă înveți si pe mine această artă, dar eu nu am avut răbdarea ta... am
învățat doar atât cât ”să nu umblu cu ele descusute!!” cum îmi tot ziceai mereu ! Să știi însă că butoniere știu să fac și acum...
și tare bine mi-a prins în viață...!
Îți
mulțumesc pentru că tu ai fost cea care m-ai supravegheat
permanent cât am fost la scoală și, uneori, mai mult de frică decât de plăcere, am învățat
bine. Stiu, tu nu ai fost prea mulțumită atunci, pentru tine nu exista decât ”foarte bine” și ”perfect”. Dar
nu a fost rău nici așa! Privește-mă, așa-i că acum îți place ce am devenit? Eu acum știu că da, mi-ai spus în vis !
Îți
mulțumesc pentru că atunci când, la 22 de ani, am devenit mamă, tu
ai fost cea care m-ai ajutat enorm chiar dacă circumstanțele nu ți-au fost deloc
pe plac la acea vreme! Dar tu erai MAMA și nu m-ai abandonat niciodată ...
mi-ai dat niste lecții, așa cum ai știut tu la acea vreme, dar nu m-ai
abandonat. Ai fost cea mai bună mamă și bunică pentru fiica mea timp de șase
ani. Șase ani în care eu am învățat să
fiu mamă alături de tine. Îți mulțumesc!
Îți
mulțumesc pentru că, atunci când am întrat la facultate, la 35 de
ani, tot tu mamă ai fost cea care ai
venit să stai cu fetele mele ca să pot învăța pentru primul și cel mai greu
examen din prima mea sesiune. Ți-a fost greu, ți-a fost ușor... nu voi știi
niciodată pentru că vorbeai puțin și făceai mult! Și iubirea, dar și supărarea
tu le exprimai prin multe fapte și puține vorbe.
Când aveam vreo 40
de ani, te-am întrebat dacă mă iubești.
Simțeam nevoia să îmi spui pur și simplu ”te iubesc”. Răspunsul tău a
venit prompt: ”cum să nu te iubesc, ți-am dat atâtea!” Sigur că nu asta
așteptam să aud, dar mai târziu am înțeles că dacă cineva nu își manifestă
iubirea așa cum ne așteptăm noi, nu înseamnă că nu ne iubește, ci că ”ne iubește
în felul lui”. Azi știu că m-ai iubit enorm! Mi-ai dăruit timpul tău cu tot ce
a conținut: muncă, bucurie, atenție, grijă.
Iar felul tău de a
iubi, mama mea dragă, a fost SĂ DĂRUIEȘTI!
TU ai fost omul faptelor bune și vorbelor puține dar ferme!
Te-am înțeles pe
tine abia când m-am înteles pe mine pentru că ”a dărui” este și limbajul
meu de iubire, pe lângă altele.
Îți amintești când
veneam la tine cu fetele mele, ne răsfățai cu cele mai alese bucate și cozonacul
tău... cel mai bun din lume? Ne așezai
pe toti în jurul mesei, te uitai la noi să nu ne lipsească ceva, iar noi ne
supăram că nu vrei să te așezi la masă.
Erai ca o rândunică care își hrănește puii din zbor!!! Abia acum înțeleg cum te
simțeai privindu-ne pe toti la masă, parcă dorindu-ți ca acea imagine să nu
dispară niciodată din casa ta!
Așa simt si eu acum când, atât de rar îmi văd
fetele la masa mea. Doamne câtă emoție, câtă bucurie și cât aș vrea ca acel
timp împreună să nu se termine niciodată!
Da, acum te înțeleg... poate ai zice că e prea târziu, dar stii ce?...Imaginea noastră
la masa ta este în inima mea ca ”Cina cea de taină”.
Iar într-o zi ai
plecat și nici acum nu știu ce m-a durut mai tare: faptul că ai lăsat un gol imens
în viața mea sau faptul că nu am apucat să îți spun cât de mult te iubesc și
să-mi cer iertare pentru toate momentele de supărare pe care ți le-am pricinuit
în această viață?
Au trecut 20 de
ani de când ai plecat, dar eu abia acum, după ce am înțeles rostul tuturor întâmplărilor din viața mea, pot să
îți mărturisesc că te iubesc infinit și te rog să mă ierți pentru ce n-am făcut pe
placul tău, iar eu mă iert pentru ce am făcut doar pe placul meu!
Ești în mintea mea
cu glasul tău magic când spuneai ”Alo” la telefon, în inima mea cu iubirea pe
care mi-ai dăruit-o în felul tău unic și
în imaginația mea cu acea îmbrățișare de neuitat. Erai în grădină la vie, iar
eu am venit la tine fără să te anunț. Erai surprinsă dar foarte bucuroasă.... Te-am
luat în brate și am simțit o iubire nemăsurată. Acea iubire imensă o simt și
acum ori de câte ori închid ochii și mă vizualizez acolo, în grădină cu tine în
bratele mele. Când îmi este dor de tine, doar închid ochii și îți simt iubirea, căldura
și strânsoarea bratelor tale, mama mea dragă.
Îți
mulțumesc mamă, pentru că mi-ai dat
viață și pentru tot ce mi-ai dăruit în
această viață! Fii binecuvântată printre Îngeri.”
”Fara om, Dumnezeu ar fi doar Iubire. Dar pentru ca exista omul, El este Iubire si iertare.” - Monahul Paulin