Afirmație pozitivă

 ”Botez această situație cu numele de SUCCES!”

    

Această afirmație pozitivă (sau frază benefică) mi-a deschis, acum câteva zile,  calea către o rezolvare uimitoare a unei situații!

Să vă povestesc, fără a da nume, doar fapte:

Am primit o invitație la ziua unei prietene foarte dragă, care presupunea un drum mai lung și câteva zile libere. După ce m-am gândit bine, am decis că nu  o să merg. Totuși, în inima mea exista o suferință că nu pot fi acolo de ziua ei. La un moment dat, mi-a venit în minte o afirmație pozitivă, pe care am recomandat-o tuturor și pe care, venise timpul să o folosesc și eu. 

Așadar, am închis ochii, am inspirat și expirat adânc de câteva ori, mi-am pus atenția pe inima și dorința mea și am afirmat cu toată convingerea: ”BOTEZ ACEASTĂ SITUAȚIE CU NUMELE DE SUCCES!” .

Am repetat această afirmație o zi întreagă, ori de câte ori îmi aminteam. Și, pentru că Universul m-a auzit, seara mi-a trimis și soluția care s-a dovedit a fi un foarte mare SUCCES!            

Astfel că, o altă prietenă dragă m-a sunat să facem o ”nebunie” pe care am și pus-o în practică de ziua prietenei noastre comune. Adică, am  luat flori și un cadou, și am pornit cu mașina, la ora 3 dimineața, spre locul unde era prietena noastră sărbătorită, cam la 350 km de București, iar când am ajuns acolo și ne-a văzut, emoția ei și emoția noastră s-a transformat într-o bucurie imensă! Am stat împreună câteva ore magice apoi am pornit spre casă fericite. Totul a durat 16 ore în care am trăit momente unice de bucurie!

Așadar, tot ceea ce, inițial, părea un eșec în sensul că nu puteam fi cu prietena mea de ziua ei, s-a transformat într-un mare  SUCCES care ne-a umplut sufeletele de bucurie și ne-a creat o amintire de neuitat!

Sunt recunoscătoare Universului care, prin cealaltă prietenă,  mi-a trimic acest SUCCES de care ne-am bucurat împreună într-un  mod unic!

De aceea este important să nu ignorăm afirmațiile pozitive, să fim totdeauna atenți la dorințele noastre, la ceea ce simțim atunci când ne gândim la ele, la emoțiile care le însoțesc și, mai ales, la cuvintele rostite.

CUVÂNTUL ESTE PUTERE ȘI PUTEREA ESTE CUVÂNTUL!

P.S.  Iar o nebunie uneori te face să te simți VIU... să simți că trăiești cu adevărat fiecare clipă! 

💓SCRISOARE CĂTRE MAMA MEA💓

”Draga mea mamă,

Esti în inima mea permanent, dar azi îmi este mai dor de tine ca niciodată și, de aceea, îți scriu. Sunt sigură că fiecare cuvânt va ajunge la tine și sunt recunoscătoare Universului pentru asta!

Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat viață și ai avut mereu grijă de mine! Îți aduci aminte când eram mică, iar tu fiind o artistă în ale croitoriei, ne făceai rochii la fel, doar mărimea diferea? Doamne ce frumoase eram!!! Apoi, când am mai crescut, semănam și ne îmbrăcam la fel, încât toată lumea ne spunea că suntem surori! Și ce mândră eram...Nu a existat nici o sărbătoare de Paste sau Crăciun fără ca eu să am ceva nou făcut de tine. Erai cel mai bun croitor pe o rază de câteva județe, iar eu eram tare mândră cu așa o mamă talentată.

Știu, ai încercat să mă înveți si pe mine această artă, dar eu nu am avut răbdarea ta... am învățat doar atât cât ”să nu umblu cu ele descusute!!” cum  îmi tot ziceai mereu !  Să știi însă că butoniere știu să fac și acum... și tare bine mi-a prins  în viață...!

Îți mulțumesc pentru că tu ai fost cea care m-ai supravegheat permanent cât am fost la scoală și, uneori,  mai mult de frică decât de plăcere, am învățat bine. Stiu, tu nu ai fost prea mulțumită atunci, pentru tine nu exista  decât ”foarte bine” și ”perfect”. Dar nu a fost rău nici așa! Privește-mă, așa-i că acum îți place ce am devenit? Eu acum știu că da, mi-ai spus în vis !

Îți mulțumesc pentru că atunci când, la 22 de ani, am devenit mamă, tu ai fost cea care m-ai ajutat enorm chiar dacă circumstanțele nu ți-au fost deloc pe plac la acea vreme! Dar tu erai MAMA și nu m-ai abandonat niciodată ... mi-ai dat niste lecții, așa cum ai știut tu la acea vreme, dar nu m-ai abandonat. Ai fost cea mai bună mamă și bunică pentru fiica mea timp de șase ani.  Șase ani în care eu am învățat să fiu mamă alături de tine. Îți mulțumesc!

Îți mulțumesc pentru că, atunci când am întrat la facultate, la 35 de ani, tot tu mamă  ai fost cea care ai venit să stai cu fetele mele ca să pot învăța pentru primul și cel mai greu examen din prima mea sesiune. Ți-a fost greu, ți-a fost ușor... nu voi știi niciodată pentru că vorbeai puțin și făceai mult! Și iubirea, dar și supărarea tu le exprimai prin multe fapte și puține vorbe.

Când aveam vreo 40 de ani, te-am întrebat  dacă mă iubești. Simțeam nevoia să îmi spui pur și simplu ”te iubesc”. Răspunsul tău a venit prompt: ”cum să nu te iubesc, ți-am dat atâtea!” Sigur că nu asta așteptam să aud, dar mai târziu am înțeles că dacă cineva nu își manifestă iubirea așa cum ne așteptăm noi, nu înseamnă că nu ne iubește, ci că ”ne iubește în felul lui”. Azi știu că m-ai iubit enorm! Mi-ai dăruit timpul tău cu tot ce a conținut: muncă, bucurie, atenție, grijă.

Iar felul tău de a iubi, mama mea dragă, a fost SĂ DĂRUIEȘTI!

 TU ai fost omul faptelor  bune și vorbelor puține dar ferme!

Te-am înțeles pe tine abia când m-am înteles pe mine pentru că ”a dărui” este și limbajul meu de iubire, pe lângă altele.

Îți amintești când veneam la tine cu fetele mele, ne răsfățai cu cele mai alese bucate și cozonacul tău... cel mai bun din lume?  Ne așezai pe toti în jurul mesei, te uitai la noi să nu ne lipsească ceva, iar noi ne supăram că nu vrei să te așezi  la masă. Erai ca o rândunică care își hrănește puii din zbor!!! Abia acum înțeleg cum te simțeai privindu-ne pe toti la masă, parcă dorindu-ți ca acea imagine să nu dispară niciodată din casa ta!

 Așa simt si eu acum când, atât de rar îmi văd fetele la masa mea. Doamne câtă emoție, câtă bucurie și cât aș vrea ca acel timp împreună să nu se termine niciodată!

 Da, acum te înțeleg... poate ai zice că e prea târziu, dar stii ce?...Imaginea noastră la masa ta este în inima mea ca ”Cina cea de taină”.

Iar într-o zi ai plecat și nici acum nu știu ce m-a durut mai tare: faptul că ai lăsat un gol imens în viața mea sau faptul că nu am apucat să îți spun cât de mult te iubesc și să-mi cer iertare pentru toate momentele de supărare pe care ți le-am pricinuit în această viață?

Au trecut 20 de ani de când ai plecat, dar eu abia acum, după ce am înțeles rostul  tuturor întâmplărilor din viața mea, pot să îți mărturisesc  că te iubesc infinit și  te rog să mă ierți pentru ce n-am făcut pe placul tău, iar eu mă iert pentru ce am făcut doar pe placul meu!

Ești în mintea mea cu glasul tău magic când spuneai ”Alo” la telefon, în inima mea cu iubirea pe care  mi-ai dăruit-o în felul tău unic și în imaginația mea cu acea îmbrățișare de neuitat. Erai în grădină la vie, iar eu am venit la tine fără să te anunț. Erai surprinsă dar foarte bucuroasă.... Te-am luat în brate și am simțit o iubire nemăsurată. Acea iubire imensă o simt și acum ori de câte ori închid ochii și mă vizualizez acolo, în grădină cu tine în bratele mele. Când îmi este dor de tine, doar închid ochii și îți simt iubirea, căldura și strânsoarea bratelor tale, mama mea dragă.

Îți mulțumesc mamă,  pentru că mi-ai dat viață  și pentru tot ce mi-ai dăruit în această viață! Fii binecuvântată printre Îngeri.”

”Fara om, Dumnezeu ar fi doar Iubire. Dar pentru ca exista omul, El este Iubire si iertare.” - Monahul Paulin

TU CAND AI TRAIT PRIMUL SENTIMENT DE LIBERTATE?

Primul meu SENTIMENT DE LIBERTATE l-am trait cand mi-am luat permisul de conducere, in anul 2000! 

A fost anul meu de gratie: in acel an mi-am luat Licenta in Drept, dupa 5 ani de facultate la FF evident, eram in serviciu de 23 de ani) apoi, am simtit, pur si simplu (parca si acum, cand scriu ma incearca acea emotie) ca am timp pentru mine si m-am intrebat exact asa: ”Si acum, eu ce mai fac cu acest timp?”... Dupa 5 ani in care nici nu am stiut cum au trecut, intre casa, serviciu, familie, scoala si alte activitati private prin care imi completam veniturile, am constientizat deodata ca am un timp neocupat si am decis sa fac Scoala de soferi! Zis si facut... dupa serviciu ma duceam la scoala si ma treceau toate ”apele” cand urcam la volan! Trebuie sa va marturisesc ca, ani de zile am avut un vis, care se repeta la 2-3 luni, in care ma urcam in masina si nu stiam sa schimb vitezele!! Aceasta a fost marea mea frica! Iata ca, acum, eram la scoala de adevaratelea, si primul lucru pe care l-am facut, i-am spus instructorului (un om deosebit de la care am invatat foarte multe!)...”stiti, eu nu cred ca voi putea vreodata sa schimb vitezele, mi se pare foarte greu!”...si acum parca ii vad zambetul pe fata in timp ce imi spunea: ”Hmmm, o sa vezi ca asta este cea mai simpla operatiune, altele vor fi adevarate provocari!” Si chiar asa a fost! Am invatat foarte repede sa schimb vitezele, dar destul de greu ”sa simt pedalele”... acceleratia si ambreiajul! Asa am invatat ca FRICILE sunt doar niste PROVOCARI  cu care, daca ne confruntam in realitate, constatam ca nu sunt de netrecut! Stiti voi cum se spune: ”Nu este dracul atat de negru!”...si chiar nu este! Asadar am invatat sa conduc, mi-am luat permisul si, din momentul in care m-am urcat singura la volan, am simtit, la propriu, ca toata lumea este a mea, ca nici un punct pe harta nu este  prea departe daca eu conduc spre el! Iubesc sa conduc masina, este modul in care imi linistesc mintea instantaneu, este locul de unde privesc lumea cu ochii calatorului curios sa descopere alte si alte locuri frumoase, fascinante...de multe ori, in acesti 20 de ani de cand am permis de conducere, am avut si momente de suparare, momente in care m-as fi ascuns undeva sa nu vad pe nimeni  si sa nu aud nimic... sa fiu eu cu mine...asa ca, ma urcam in masina si plecam undeva, oriunde... uneori ajungeam la Ploiesti, alteori spre Buzau... conduceam si imi puneam ordine in ganduri, conduceam si analizam acea provocare pe toate partile pana cand gaseam o solutie, iar cand gaseam solutia, era ca si cand nimic nu s-a intamplat, stiam ce am de facut si ma intorceam acasa! La volan AM LIBERTATEA de a fi eu cu mine! 

Iubesc aceasta LIBERTATE pentru ca mi-a permis sa vad multe, foarte multe locuri din Romania asta frumoasa si magica, din Europa chiar, dar cel mai mult o iubesc pentru ca inseamna mai mult decat a conduce masina... inseamna libertatea de a gandi, libertatea de a te exprima, libertatea de a experimenta lucruri, stari...Incearca si tu, atunci cand esti la volan, la semafor, de exemplu...in loc sa te agiti ca nu se mai schimba in verde, ca e aglomeratie...foloseste acest timp facandu-ti planuri frumoase...pe unde sa mai calatoresti,  ce sa mai citesti, ce film sa vezi pe Netflix, ce prieteni sa suni sa le spui o vorba buna... cum sa te mai joci cu copiii tai, sau cu cine sa te intalnesti in parc ”la un pahar de vorba”?... si ai sa constati cu uimire ca timpul trece foarte repede, ca aveai mult mai multe lucruri  de planificat si ca, desi ai stat pe loc, tu ai mers mult inaintea timpului, cu gandul si cu inima! Traieste in PREZENT...asta numesc eu LIBERTATE!”

ACUM este momentul care nu se termina niciodată...” - Deepak Chopra

CEA MAI IMPORTANTA ”INVESTITIE” DIN VIATA TA!

Stii ca cea mai importanta INVESTITIE din viata ta esti TU?

Dupa 41 de ani de munca, ca angajat,  (pentru ca antreprenoriatul nu m-a atras nicicum atunci, iar acum...ma mai gandesc!) in care timpul meu nu conta,  ci numai ”salariul” primit la sfarsitul lunii, pentru ca aveam tot felul de cheltuieli in familie, ca toata lumea de altfel, mi-am dat seama ca  a venit vremea sa fac ceva si pentru mine, doar pentru mine! Si primul gand care mi-a venit a fost sa renunt la serviciu...indeplineam toate conditiile de a deveni ”rentier” (pentru mine pensia inseamna  ”renta” pentru ca mi-am castigat acest drept prin munca si disciplina timp de 41 de ani!). Zis si facut...am pregatit acest moment 2 ani. Am inceput cu o intrebare: ”Si eu ce voi face cu timpul meu, dupa?” Habar nu aveam ce, insa stiam sigur ca nu voi sta sa astept pensia, ca abia atunci timpul meu devenea cu adevarat pretios, iar eu trebuia sa-i dau valoarea cuvenita! Asadar, cautam ceva , nu stiam ce, dar intr-o zi din anul 2016, butonand internetul, am gasit un anunt: ”Cursul Metoda Silva cu Anca si Cristi”!

Am citit prezentarea, mi-a placut ideea de a lucra cu mintea mea intr-un mod stiintific si m-am inscris... au urmat 4 zile de curs in sala, cu doi instructori  extraordinari, alaturi  de alte 20 de persoane...4 zile in care mintea mea a fost ca un burete... Din acel moment, practica a facut diferenta dintre EU dinainte de curs si EU dupa curs... Marturisesc ca am mai investit in facultate, in cursuri profesionale, dar... sesizati diferenta?... abia  ultima a  fost cu adevarat o INVESTITIE in MINE! Si de aici incepe fascinanta poveste a devenirii mele, CEA MAI IMPORTANTA INVESTITIE DIN VIATA MEA! Au trecut 5 ani de atunci, 5 ani in care am invatat mai mult decat in restul vietii, 5 ani in care am constientizat, incetul cu incetul, ca alegerile, deciziile mele imi creaza realitatea in care traiesc. Astfel am ales sa dau valoare timpului meu prin a-i ajuta si pe altii sa ia deciziile potrivite, sa aduca valoare in viata lor. Si pentru ca bucuria mea vine din bucuria celor din jur, dau si primesc bucurie!

Si asa, ”in fiecare zi, in orice fel, imi este din ce in ce mai bine” - Emil Coue

”Ce e mai bun a sosit deja! Ce e mai bun sunt EU și VIAȚA MEA!” - Deepak Chopra