Luni, 03  iunie 2024 – UN NOU ÎNCEPUT 

         O zi ”normală” din ultimele 19 luni din viața mea...respir greu, din ce în ce mai greu. Îmi folosesc Ventolin-ul și plec la cea de-a 3-a zi a ”Cursului SILVA cu Anca și Cristi” în sală. 

         Decât să stau în casă singură și speriată, mai bine merg la curs. Acolo am cu cine vorbi și nu mă las pradă panicii că nu pot respira. În ultimele 3 zile a fost din ce în ce mai rău. Dar astăzi... e cel mai rău... obosesc cu fiecare pas și nu pot respira...mi-e frică să recunosc, chiar și față de mine, că îmi este teamă că mâine nu va mai exista pentru mine...îmi dau seama că, încă merg și respir, greu, dar respir pentru că prietenele mele Corina și Mihaela îmi trimit energie pentru că sunt terapeuți experimentați în lucrul la distanță... și totuși, ceva nu este în regulă...Anca și Jeni, prietenele mele dragi, sunt îngrijorate și vor să merg la spital... eu încep să plâng ca un copil pentru că îmi este frică de spital... dar după ce vorbesc cu medicul meu de familie, accept că este musai să merg la urgență... 

         Anca, Jeni și Luciana, prietene minunate, mă duc la UPU Elias și au rămas afară să mă aștepte și să mă ducă acasă noaptea, pe la ora 00,30 ...după prima ”gură de oxigen” și restul terapiei de urgență,  am redevenit eu... am început să respir ca un nou-născut. În cele 4 ore petrecute la UPU Elias mi-am învins ”frica de spital”! Cum? Cu ajutorul personalului de acolo... Dr.Sorin (așa i se spunea... îi mulțumesc!) și întreg personalul au fost o revelatie pentru mine... FIINȚE UMANE, EMPATICE, CU ZÂMBETUL PE BUZE!! Nu credeți???.. nici eu nu aș fi crezut... dar am petrecut 4 ore cu acești ÎNGERI PĂZITORI ai oamenilor veniti în urgență, cu tot felul de provocări medicale! Alergau de colo-colo ca niște furnici harnice și grijulii cu cei din jur... le mulțumesc cu recunoștință pentru tot ce am primit acolo: am renăscut și mi-am învins frica de spital! 

         Vă mulțumesc OAMENI BUNI, DOCTORI DE SUFLETE!!! 

         Apoi, am înțeles, odată pentru totdeauna, că nu sunt singură în lumea asta! 

        Mi-au dovedit-o Anca, Jeni, Luciana, Mihaela, Corina și toți cei din Comunitatea asta minunată creată de Anca și Cristi, din toate grupurile de cursanți... mă înclin în fața voastră, oameni magici care m-ați copleșit cu mesajele și susținerea voastră... vă iubesc! 

         Și da, nu sunt singură și nu voi fi niciodată, chiar dacă fetele mele Despina și Diana sunt departe... au fost acolo cu mine... cu gândul, cu inima, cu mesaje, cu telefoane, cu atenția lor care, de asemenea, m-au copleșit.

         Vă iubesc dragele mele fiice minunate și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că sunteți în viața mea. Voi sunteți balsamul inimii mele, oriunde ați fi! 

         Această zi de luni, 03 iunie 2024 a devenit un reper în viața mea pentru toate conștientizările și vindecările primite:

         1. Frica de singurătate – Vindecată

        2. Frica de spital – Vindecată 

        3. Și am mai vindecat ceva, la care nu m-am gândit, în aceste 19 luni de provocare, am vindecat ”Frica de a nu fi suficient de bun ca terapeut”. 

         Am conștientizat că, cu 19 luni în urmă, am terminat un ciclu de 3 ani în ”Programul Terapeutul de lângă tine” creat de Anca Jugănaru și eram foarte mândră de mine, de știința mea și de tot ce voi face pentru oameni, pentru binele lor și al meu, evident. Dar, deodată m-a încercat îndoiala că ”dacă nu sunt suficient de bună în ce am de făcut?” 

     Și, încetul cu încetul, gândul acesta a pus stăpânire pe minte (mintea care ne minte!!!), iar Universul mi-a dat ce???... exact ce aveam nevoie ca să îmi întăresc acest program de teamă, să nu fac terapiile învățate, să nu pot ajuta oamenii...tuse permanentă, lipsă de aer, sinuzită, greutate în respirație. Toate acestea m-au tinut departe de a fi terapeutul pentru care m-am pregătit. 

         Odată ce am înțeles acest parcurs am minții mele, m-am eliberat de ”frica de a nu fi suficient de bun terapeut”...acum sunt bine, din ce în ce mai bine, ba mai mult... în această săptămână am și făcut 2 sedințe de terapie pentru o prietenă dragă! 

         Afirm și susțin că aceste frici nu mai fac parte din bagajul meu în această viață!         

       

         Am trecut la nivelul următor, recunoscătoare pentru fiecare pas din această călătorie! 

         Vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte, mentori, prieteni, colegi, familie pentru că, alături de voi am învățat unele dintre cele mai prețioase LECȚII DE VIAȚĂ! 

         Răspunsurile nu vin din minte, ele vin din conștientizare, care este expresia pură a creativității și a ordinii Divine. 

         Viața este frumoasă și merită trăită în armonie și pace!

                                                                                SElena