POVESTE ADEVĂRATĂ DE FEBRUARIE (17.02.2021) 

         VIAȚA este despre RECUNOȘTINȚĂ!

         Nici nu știți ce bucurie, fericire, onoare pot să simt că azi, pot să vă spun ”Buna ziua, dragilor, oriunde ați fi!” "Povestea mea de succes!" începe pe data de 01.02.2021, când am simțit prima data simptomele unei răceli puternice, cu lipsă de oxigen, cu dureri de mușchi, cu dureri de cap greu de descris, cu ceva temperatură...Până azi, 17.02.2021, una câte una din aceste simptome s-au diminuat, au dispărut, încetul cu încetul, deloc ușor, dar suportabil... azi fiind prima zi când respir fară probleme... ACUM SUNT BINE...din ce în ce mai bine! Dar astea nu au trecut de la sine, nu au trecut fară ajutor... evident că a fost nevoie de ceva medicamente... dar am devenit, în aceste zile, una cu frazele benefice și meditația... și a fost extraordinar de benefic! 

         Despre acest AJUTOR vreau să vă vorbesc azi: În aceste 17 zile de izolare am învățat, cel mai mult, despre PUTEREA COMUNITĂȚII, PUTEREA IUBIRII, PUTEREA MEDITAȚIEI, PUTEREA OAMENILOR CARE VOR SĂ FACĂ BINE, despre PUTEREA PRIETENIEI NECONDIȚIONATE! Comunitatea SILVA, creată de Anca Jugănaru și Cristi Lazăr , mi-a trimis, prin meditațiile specifice, lumina vindecătoare, care mi-a fost de mare ajutor, atunci când nu puteam respira, când durerea de cap era insuportabilă, când fiecare parte a corpului meu striga de durere... VĂ MULȚUMESC OAMENI DRAGI, sunteți magici...funcționează perfect! 

         Apoi am experimentat prietenia adevărată și necondiționată oferită de Anca și Cristi care mi-au adus cumpărăturile necesare la ușa, care și-au făcut timp pentru mine...VĂ MULȚUMESC MENTORII și PRIETENII MEI DRAGI, voi sunteți modelul meu de profesionalism, bunătate și dăruire! Susținerea tuturor celor care m-au sunat în fiecare zi, care mi-au trimis un gând bun... totul a contat în aceasta ecuație și VĂ MULȚUMESC ENORM TUTUROR... sunteți mulți și voi vă știți... vă iubesc!

            MULȚUMESC FAMILIEI mele și ”Îngerilor mei păzitori”, fetele mele minunate Despina și Diana (cu familiile lor) care, de oriunde au fost, m-au sunat și mi-au fost alături, iar asta mi-a dat putere și credință că nimic nu e întâmplător! 

         Și, nu în ultimul rând, MULȚUMESC lui Eugen care a fost sprijinul meu permanent...el tresărea la fiecare respirație a mea...este cel mai grijuliu și dedicat OM din viață mea și știe cât de mult îl iubesc!

     Așadar, VIAȚA este despre RECUNOȘTINȚĂ, iar RECUNOȘTINȚA vine din FERICIREA DE A FI...VĂ IUBESC ȘI VĂ MULȚUMESC tuturor și fiecăruia în parte!

 

Cele 7 chei ale Femeii vindecător

 

          Cine este Femeia Vindecător ?

          Poate că te întrebi cum poate o femeie simpla, fără o pregătire speciala, fără cursuri și diplome, fără inițieri și pregătiri speciale, să fie o vindecătoare, o vindecătoare pentru ea însăși în primul rând. De cele mai multe ori, fără o călăuzire speciala, nu poate.

          O autovindecătoare este acea femeie în care se cuprind, că într-un buchet de trandafiri, toate acele calități prețioase și toate acele elixiruri care o hrănesc și o vindecă mai întâi pe ea, apoi și pe alții, printre care :

          - darul energetic de la Dumnezeu ( adică primește fară limite ajutor din Univers pentru că face parte din planul ei divin), cunoașterea funcționarii ființei umane,

          - înțelegerea și disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți, cu toată dragostea,

          - echilibrul propriu foarte bun,

          - capacitățile naturale de vindecare scoase la lumina prin experiență personala sau „furate” de la mai vechii cunoscători,

          - cadrul familial și natural benefice, pline de putere și care o susțin din plin, plus altele (rugăciuni ,esențe florale, plante, cristale, metale, poțiuni, cuvinte misterioase/mantre, fraze vindecătoare, etc.)

          Am uitat oare noi, femeile, printre atâtea “dezvoltări personale”, tehnici și terapii care se găsesc aproape întotdeauna, undeva, la cineva “care știe” sau la “un inițiat”, că și noi avem puteri vindecătoare? Dar oare cum au ajuns femeile să gândească așa ?

          Prima și cea mai mare și delirantă convingere a multor femei este că vindecarea este oriunde în alta parte, numai în ele însele, NU !!  Știm cu toții că Iisus a spus că vor veni vremurile în care vom putea face și noi minuni la fel de mari ca ale lui,  sau altele și mai mari. Eu cred că acele vremuri au venit !

          Orice femeie poate fi propria vindecătoare

          Ceea ce lucrezi cu sfințenie, cu smerenie, cu entuziasm și cu multă iubire asupra ta însăți, este cel mai valoros lucru. Când te apleci asupra ta și ai grijă de sufletul și trupul tău, poți să fii în putere și deplină capacitate să-i ajuți și pe alții.

          Femeile au trecut prin veacuri de suferințe și umilințe. Chiar și în viață aceasta poate, unele dintre noi,  au avut parte de episoade sau experiențe de neînțeles, copleșitoare, amețitoare, potrivnice.  Și, fără încredere în iubirea și suportul divin deplin , au pierdut încrederea în ele însele, au pierdut drumul… Trebuie doar să iți reamintești, femeie ! Toate învățăturile diferitelor tehnici psihologice, emoționale,  spirituale și fizice, fac parte dintr-o înțelepciune divină ce transformă aproape orice femeie într-o autovindecătoare. Există semne și condiții ca o femeie să se „elibereze” în viață asta de suferință proprie și să îi învețe și pe alții să o facă.

          Aceste rânduri sunt doar un infim impuls ca să cauți mai departe , să te cauți pe tine și să te regăsești că autovindecătoare sau vindecătoare.

Femeia, un vindecător minunat.

          Femeia , ea însăși, este acel amestec sublim al atâtor feluri de energii minunate . Se aseamănă cu aureola boreala, care își schimba mereu culorile și este hipnotic de frumoasa, dar niciodată aceeași.

          Femeia vindecător vorbește cu apa , cu focul, cu pământul și cu vântul.

          Femeia vindecător dansează și incantează.

          Femeia vindecător binecuvântează și este că un bio-receptor-transmițător de energie divină.

          Femeia vindecător este smerită că o Floare de colț.

          Femeia vindecător ghidează și împarte cuvinte blânde  care îndrumă.

          Femeia vindecător cunoaște legile energiilor, legile divine și legile naturale.

          Femeia vindecător binecuvântează mâncarea și casa, poteca pe care pășește și tot ce întâlnește;

          Femeia vindecător binecuvântează și trimite Lumină oamenilor, prieteni sau dușmani;

          Femeia vindecător are inima plină de iubire și o încarcă mereu din Sursa supremă;

          Femeia vindecător se ocupă de alchimia să interioară, în cel mai sublim mod;

          O astfel de femeie privește, suflă, insuflă, atinge, emite și … minunile se petrec. Totul cu o simplitate desăvârșită și fără urmă de pretenție. Câteodată, cerul o testează și îi trimite încercări, iar ea are răbdare și se întoarce, mereu și mereu, doar spre interiorul său și spre Divin.

          Primele 7 din cele 49 de chei

          Pentru a fi tu însăți o femeie vindecător trebuie să descui cele 49 de nivele care se găsesc înăuntrul tău.

           Există 49 de chei de deschidere a acestor uși care duc spre comorile interioare.

          Vi le voi împărtăși pe primele 7 din cele 21 de chei ale autovindecarii și din cele 49 ale vindecării altora. Fiecare dintre cele 7 nivele are câte 7 uși. Fiecare ușă are cheia sa.

          Când ajunge să descuie toate cele 21 de uși de la primele 3 nivele și să aducă multă lumină, iubire și ordine în aceste 21 de lăcașuri, femeia poate deveni autovindecător.

          Pe fiecare ușă scrie ce să faci când pășești înăuntru. Cheia potrivită trebuie să o găsești singură și să o folosești constant. Iată primele 7 uși și cheile lor :

          UȘA 1. Curăță, vindecă, iartă trecutul, neamul și pe toți cei cu care te-ai întâlnit,  de la începutul începuturilor,  în experiențe care te-au supărat în vreun fel; CHEIA este IERTAREA.

          UȘA 2. Ajută-te, în primul rând, pe tine însăți și familia ta , la nivel sufletesc, spiritual, personal și social, financiar, universal. CHEIA este UNIUNEA CU NEAMUL TĂU.

          UȘA 3. Adu-ți aminte mereu că ești suma trecutului și rădăcină viitorului, toate într-un singur și perfect prezent. CHEIA este A TRĂI în PREZENT.

          UȘA 4. Încarcă-te permanent cu energie liberă din Univers, nu de la oameni. CHEIA este CONECTAREA cu SURSA.

          UȘA 5. Respectă toate formele de viață, de la pietre la animale, de la pământ la cer. CHEIA este RESPECTUL fata de NATURA .

          UȘA 6. Respectă-i pe părinții, strămoșii, mentorii și învățătorii tăi. CHEIA este RESPECTUL fata de ÎNAINTAȘI.

          UȘA 7. Adu pacea și lipsa de îngrijorare în viața ta și rămâi în această stare cât mai mult. CHEIA este MEDITAȚIA.

Text preluat net

     Luni, 03  iunie 2024 – UN NOU ÎNCEPUT 

         O zi ”normală” din ultimele 19 luni din viața mea...respir greu, din ce în ce mai greu. Îmi folosesc Ventolin-ul și plec la cea de-a 3-a zi a ”Cursului SILVA cu Anca și Cristi” în sală. 

         Decât să stau în casă singură și speriată, mai bine merg la curs. Acolo am cu cine vorbi și nu mă las pradă panicii că nu pot respira. În ultimele 3 zile a fost din ce în ce mai rău. Dar astăzi... e cel mai rău... obosesc cu fiecare pas și nu pot respira...mi-e frică să recunosc, chiar și față de mine, că îmi este teamă că mâine nu va mai exista pentru mine...îmi dau seama că, încă merg și respir, greu, dar respir pentru că prietenele mele Corina și Mihaela îmi trimit energie pentru că sunt terapeuți experimentați în lucrul la distanță... și totuși, ceva nu este în regulă...Anca și Jeni, prietenele mele dragi, sunt îngrijorate și vor să merg la spital... eu încep să plâng ca un copil pentru că îmi este frică de spital... dar după ce vorbesc cu medicul meu de familie, accept că este musai să merg la urgență... 

         Anca, Jeni și Luciana, prietene minunate, mă duc la UPU Elias și au rămas afară să mă aștepte și să mă ducă acasă noaptea, pe la ora 00,30 ...după prima ”gură de oxigen” și restul terapiei de urgență,  am redevenit eu... am început să respir ca un nou-născut. În cele 4 ore petrecute la UPU Elias mi-am învins ”frica de spital”! Cum? Cu ajutorul personalului de acolo... Dr.Sorin (așa i se spunea... îi mulțumesc!) și întreg personalul au fost o revelatie pentru mine... FIINȚE UMANE, EMPATICE, CU ZÂMBETUL PE BUZE!! Nu credeți???.. nici eu nu aș fi crezut... dar am petrecut 4 ore cu acești ÎNGERI PĂZITORI ai oamenilor veniti în urgență, cu tot felul de provocări medicale! Alergau de colo-colo ca niște furnici harnice și grijulii cu cei din jur... le mulțumesc cu recunoștință pentru tot ce am primit acolo: am renăscut și mi-am învins frica de spital! 

         Vă mulțumesc OAMENI BUNI, DOCTORI DE SUFLETE!!! 

         Apoi, am înțeles, odată pentru totdeauna, că nu sunt singură în lumea asta! 

        Mi-au dovedit-o Anca, Jeni, Luciana, Mihaela, Corina și toți cei din Comunitatea asta minunată creată de Anca și Cristi, din toate grupurile de cursanți... mă înclin în fața voastră, oameni magici care m-ați copleșit cu mesajele și susținerea voastră... vă iubesc! 

         Și da, nu sunt singură și nu voi fi niciodată, chiar dacă fetele mele Despina și Diana sunt departe... au fost acolo cu mine... cu gândul, cu inima, cu mesaje, cu telefoane, cu atenția lor care, de asemenea, m-au copleșit.

         Vă iubesc dragele mele fiice minunate și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că sunteți în viața mea. Voi sunteți balsamul inimii mele, oriunde ați fi! 

         Această zi de luni, 03 iunie 2024 a devenit un reper în viața mea pentru toate conștientizările și vindecările primite:

         1. Frica de singurătate – Vindecată

        2. Frica de spital – Vindecată 

        3. Și am mai vindecat ceva, la care nu m-am gândit, în aceste 19 luni de provocare, am vindecat ”Frica de a nu fi suficient de bun ca terapeut”. 

         Am conștientizat că, cu 19 luni în urmă, am terminat un ciclu de 3 ani în ”Programul Terapeutul de lângă tine” creat de Anca Jugănaru și eram foarte mândră de mine, de știința mea și de tot ce voi face pentru oameni, pentru binele lor și al meu, evident. Dar, deodată m-a încercat îndoiala că ”dacă nu sunt suficient de bună în ce am de făcut?” 

     Și, încetul cu încetul, gândul acesta a pus stăpânire pe minte (mintea care ne minte!!!), iar Universul mi-a dat ce???... exact ce aveam nevoie ca să îmi întăresc acest program de teamă, să nu fac terapiile învățate, să nu pot ajuta oamenii...tuse permanentă, lipsă de aer, sinuzită, greutate în respirație. Toate acestea m-au tinut departe de a fi terapeutul pentru care m-am pregătit. 

         Odată ce am înțeles acest parcurs am minții mele, m-am eliberat de ”frica de a nu fi suficient de bun terapeut”...acum sunt bine, din ce în ce mai bine, ba mai mult... în această săptămână am și făcut 2 sedințe de terapie pentru o prietenă dragă! 

         Afirm și susțin că aceste frici nu mai fac parte din bagajul meu în această viață!         

       

         Am trecut la nivelul următor, recunoscătoare pentru fiecare pas din această călătorie! 

         Vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte, mentori, prieteni, colegi, familie pentru că, alături de voi am învățat unele dintre cele mai prețioase LECȚII DE VIAȚĂ! 

         Răspunsurile nu vin din minte, ele vin din conștientizare, care este expresia pură a creativității și a ordinii Divine. 

         Viața este frumoasă și merită trăită în armonie și pace!

                                                                                SElena

Prima mea regresie

ELENA SORESCU

Duminică, 10 Noiembrie 2019

Am pornit în această călătorie cu intenția de a-i comunica cumva, mamei mele care este Înger acum,  cât de mult am iubit-o și de ce mi-a fost imposibil să o privesc cum suferă în ultimele clipe ale vieții... deși eram acolo, lângă ea.

M-am dus într-o viață trecută, în sec.18, în care eu eram prietenul unei prințese care, ulterior, a devenit regină, iar eu consilierul ei de taină. Trăiam într-un castel înconjurat de un râu, într-o pădure superbă. Am trăit în acel castel, am văzut cum regina s-a căsătorit și a avut 2 copii, fată și băiat, iar eu am rămas parte din această familie ca și consilier de taină și prieten al reginei. Am fost un consilier care, prin toate sfaturile date , am reușit să mențin regatul în pace, fără războaie. Era importantă pacea  pentru mine atunci... sunt  importante și acum înțelegerea și pacea dintre oameni.

Am murit destul de bătrân, dar cu regina mea ținându-mă de mână, regina pe care am iubit-o toată viața, fără a-i putea mărturisi... ea era Regina! Apoi, am ajuns acolo sus, cu Entitatea de Lumină și am aflat că Regina de atunci este Mama mea din această viață. Acolo am reușit să îi spun tot ce nu am putut să îi spun înainte să plece... i-am spus că o iubesc enorm, că o rog să mă ierte pentru toate supărările create în această viață... am plâns mult în aceasta regresie, dar m-am eliberat.

Acesta a fost începutul sfârșitului. Începutul unei vieți în care am înțeles că, dacă ceva nu funcționează azi, este pentru că ceva a fost “stricat” în altă viață.

Și dacă tot avem acest instrument, REGRESIA ÎN VIEȚI TRECUTE și persoana potrivită și profesionistă care să ne conducă, Anca Jugănaru, ar fi păcat să nu ne îmbunătățim viața! Voi ce ziceți?

P.S. Au trecut deja 3 ani de la această  regresie, iar acum, sunt eu însămi TERAPEUT specializat în HIPNOZĂ și REGRESII ÎN VIEȚI TRECUTE - școlit în PROGRAMUL TERAPEUTUL DE LÂNGĂ TINE creat de Anca Jugănaru. Mulțumesc Profa!

Afirmație pozitivă

 ”Botez această situație cu numele de SUCCES!”

    

Această afirmație pozitivă (sau frază benefică) mi-a deschis, acum câteva zile,  calea către o rezolvare uimitoare a unei situații!

Să vă povestesc, fără a da nume, doar fapte:

Am primit o invitație la ziua unei prietene foarte dragă, care presupunea un drum mai lung și câteva zile libere. După ce m-am gândit bine, am decis că nu  o să merg. Totuși, în inima mea exista o suferință că nu pot fi acolo de ziua ei. La un moment dat, mi-a venit în minte o afirmație pozitivă, pe care am recomandat-o tuturor și pe care, venise timpul să o folosesc și eu. 

Așadar, am închis ochii, am inspirat și expirat adânc de câteva ori, mi-am pus atenția pe inima și dorința mea și am afirmat cu toată convingerea: ”BOTEZ ACEASTĂ SITUAȚIE CU NUMELE DE SUCCES!” .

Am repetat această afirmație o zi întreagă, ori de câte ori îmi aminteam. Și, pentru că Universul m-a auzit, seara mi-a trimis și soluția care s-a dovedit a fi un foarte mare SUCCES!            

Astfel că, o altă prietenă dragă m-a sunat să facem o ”nebunie” pe care am și pus-o în practică de ziua prietenei noastre comune. Adică, am  luat flori și un cadou, și am pornit cu mașina, la ora 3 dimineața, spre locul unde era prietena noastră sărbătorită, cam la 350 km de București, iar când am ajuns acolo și ne-a văzut, emoția ei și emoția noastră s-a transformat într-o bucurie imensă! Am stat împreună câteva ore magice apoi am pornit spre casă fericite. Totul a durat 16 ore în care am trăit momente unice de bucurie!

Așadar, tot ceea ce, inițial, părea un eșec în sensul că nu puteam fi cu prietena mea de ziua ei, s-a transformat într-un mare  SUCCES care ne-a umplut sufeletele de bucurie și ne-a creat o amintire de neuitat!

Sunt recunoscătoare Universului care, prin cealaltă prietenă,  mi-a trimic acest SUCCES de care ne-am bucurat împreună într-un  mod unic!

De aceea este important să nu ignorăm afirmațiile pozitive, să fim totdeauna atenți la dorințele noastre, la ceea ce simțim atunci când ne gândim la ele, la emoțiile care le însoțesc și, mai ales, la cuvintele rostite.

CUVÂNTUL ESTE PUTERE ȘI PUTEREA ESTE CUVÂNTUL!

P.S.  Iar o nebunie uneori te face să te simți VIU... să simți că trăiești cu adevărat fiecare clipă! 

💓SCRISOARE CĂTRE MAMA MEA💓

”Draga mea mamă,

Esti în inima mea permanent, dar azi îmi este mai dor de tine ca niciodată și, de aceea, îți scriu. Sunt sigură că fiecare cuvânt va ajunge la tine și sunt recunoscătoare Universului pentru asta!

Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat viață și ai avut mereu grijă de mine! Îți aduci aminte când eram mică, iar tu fiind o artistă în ale croitoriei, ne făceai rochii la fel, doar mărimea diferea? Doamne ce frumoase eram!!! Apoi, când am mai crescut, semănam și ne îmbrăcam la fel, încât toată lumea ne spunea că suntem surori! Și ce mândră eram...Nu a existat nici o sărbătoare de Paste sau Crăciun fără ca eu să am ceva nou făcut de tine. Erai cel mai bun croitor pe o rază de câteva județe, iar eu eram tare mândră cu așa o mamă talentată.

Știu, ai încercat să mă înveți si pe mine această artă, dar eu nu am avut răbdarea ta... am învățat doar atât cât ”să nu umblu cu ele descusute!!” cum  îmi tot ziceai mereu !  Să știi însă că butoniere știu să fac și acum... și tare bine mi-a prins  în viață...!

Îți mulțumesc pentru că tu ai fost cea care m-ai supravegheat permanent cât am fost la scoală și, uneori,  mai mult de frică decât de plăcere, am învățat bine. Stiu, tu nu ai fost prea mulțumită atunci, pentru tine nu exista  decât ”foarte bine” și ”perfect”. Dar nu a fost rău nici așa! Privește-mă, așa-i că acum îți place ce am devenit? Eu acum știu că da, mi-ai spus în vis !

Îți mulțumesc pentru că atunci când, la 22 de ani, am devenit mamă, tu ai fost cea care m-ai ajutat enorm chiar dacă circumstanțele nu ți-au fost deloc pe plac la acea vreme! Dar tu erai MAMA și nu m-ai abandonat niciodată ... mi-ai dat niste lecții, așa cum ai știut tu la acea vreme, dar nu m-ai abandonat. Ai fost cea mai bună mamă și bunică pentru fiica mea timp de șase ani.  Șase ani în care eu am învățat să fiu mamă alături de tine. Îți mulțumesc!

Îți mulțumesc pentru că, atunci când am întrat la facultate, la 35 de ani, tot tu mamă  ai fost cea care ai venit să stai cu fetele mele ca să pot învăța pentru primul și cel mai greu examen din prima mea sesiune. Ți-a fost greu, ți-a fost ușor... nu voi știi niciodată pentru că vorbeai puțin și făceai mult! Și iubirea, dar și supărarea tu le exprimai prin multe fapte și puține vorbe.

Când aveam vreo 40 de ani, te-am întrebat  dacă mă iubești. Simțeam nevoia să îmi spui pur și simplu ”te iubesc”. Răspunsul tău a venit prompt: ”cum să nu te iubesc, ți-am dat atâtea!” Sigur că nu asta așteptam să aud, dar mai târziu am înțeles că dacă cineva nu își manifestă iubirea așa cum ne așteptăm noi, nu înseamnă că nu ne iubește, ci că ”ne iubește în felul lui”. Azi știu că m-ai iubit enorm! Mi-ai dăruit timpul tău cu tot ce a conținut: muncă, bucurie, atenție, grijă.

Iar felul tău de a iubi, mama mea dragă, a fost SĂ DĂRUIEȘTI!

 TU ai fost omul faptelor  bune și vorbelor puține dar ferme!

Te-am înțeles pe tine abia când m-am înteles pe mine pentru că ”a dărui” este și limbajul meu de iubire, pe lângă altele.

Îți amintești când veneam la tine cu fetele mele, ne răsfățai cu cele mai alese bucate și cozonacul tău... cel mai bun din lume?  Ne așezai pe toti în jurul mesei, te uitai la noi să nu ne lipsească ceva, iar noi ne supăram că nu vrei să te așezi  la masă. Erai ca o rândunică care își hrănește puii din zbor!!! Abia acum înțeleg cum te simțeai privindu-ne pe toti la masă, parcă dorindu-ți ca acea imagine să nu dispară niciodată din casa ta!

 Așa simt si eu acum când, atât de rar îmi văd fetele la masa mea. Doamne câtă emoție, câtă bucurie și cât aș vrea ca acel timp împreună să nu se termine niciodată!

 Da, acum te înțeleg... poate ai zice că e prea târziu, dar stii ce?...Imaginea noastră la masa ta este în inima mea ca ”Cina cea de taină”.

Iar într-o zi ai plecat și nici acum nu știu ce m-a durut mai tare: faptul că ai lăsat un gol imens în viața mea sau faptul că nu am apucat să îți spun cât de mult te iubesc și să-mi cer iertare pentru toate momentele de supărare pe care ți le-am pricinuit în această viață?

Au trecut 20 de ani de când ai plecat, dar eu abia acum, după ce am înțeles rostul  tuturor întâmplărilor din viața mea, pot să îți mărturisesc  că te iubesc infinit și  te rog să mă ierți pentru ce n-am făcut pe placul tău, iar eu mă iert pentru ce am făcut doar pe placul meu!

Ești în mintea mea cu glasul tău magic când spuneai ”Alo” la telefon, în inima mea cu iubirea pe care  mi-ai dăruit-o în felul tău unic și în imaginația mea cu acea îmbrățișare de neuitat. Erai în grădină la vie, iar eu am venit la tine fără să te anunț. Erai surprinsă dar foarte bucuroasă.... Te-am luat în brate și am simțit o iubire nemăsurată. Acea iubire imensă o simt și acum ori de câte ori închid ochii și mă vizualizez acolo, în grădină cu tine în bratele mele. Când îmi este dor de tine, doar închid ochii și îți simt iubirea, căldura și strânsoarea bratelor tale, mama mea dragă.

Îți mulțumesc mamă,  pentru că mi-ai dat viață  și pentru tot ce mi-ai dăruit în această viață! Fii binecuvântată printre Îngeri.”

”Fara om, Dumnezeu ar fi doar Iubire. Dar pentru ca exista omul, El este Iubire si iertare.” - Monahul Paulin

CĂND DEVII ESENȚĂ

De multe ori, ni se întâmplă ca, de la o anumită vârstă, să ni se spună că suntem bătrâni, ca și cum viața a ajuns la final! Am găsit ceva, ce vreau să împartașesc cu voi, indiferent de vârstă!!

- Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distantă, tristă și solitară.

Eu am răspuns imediat (😂acum pot!!!):

-  NU, NU ÎMBĂTRÂNESC, DEVIN MAI ÎNȚELEAPTĂ!

Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să fiu, ci ceea ce îmi place mie să fiu.

Am încetat să caut acceptarea celorlalți  și să mă accept eu asa cum sunt.

Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.

        - NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!

Devin doar mai selectivă cu locurile, cu oamenii, cu obiceiurile și ideologiile.

Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi  de piatra ... NU sunt pentru mine amărăciunea și nefericirea. 

Le eliberez pentru sănătatea și liniștea mea.

Am încetat să trăiesc poveștile spuse de alții și am început să  imi scriu povestea mea, am dat la o parte stereotipurile impuse și accept viata așa cum e.

Nu mai port tot felul de lucruri inutile în geantă, acum am O CARTE care îmi înfrumusețează mintea.  Nu mai idealizez viața...  am început să o trăiesc cu bucurie.

- NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!

Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.

Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri,  de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.

Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.

Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă diminețile  și  îmi acompaniază plimbarea.

- NU, NU ÎMBĂTRÂNESC!

Devin selectivă, DAU VALOARE TIMPULUI,  rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.

Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre frumos, învăț să cultiv cunoștințe, învaț să sădesc idealuri.

- NU, NU ÎMBĂTRÂNESC... DEVIN ESENȚĂ! 

 ÎNCEP SĂ TRĂIESC CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT..., IAR ASTA ÎMI DĂ ARIPI ȘI ÎMI OCUPĂ TOT TIMPUL!!

Totul este o alegere

 

TU stii cat esti de NOROCOS?

     De cateva zile citesc ”Putere, libertate si gratie divina” de Deepak Chopra. Desi, initial mi s-a parut ca o voi ”devora” repede, avand doar 150 de pagini, am descoperit ca este una dintre cartile asupra careia trebuie ”sa te apleci cu luare aminte”. Mi-a atras atentia un pasaj care vorbeste despre faptul ca, starea de fericire interioara duce la indeplinirea spontana a dorintelor, ceea ce in cadrul multor traditii spirituale, a fost numita GRATIE. Spune autorul ca,  ”A avea experienta gratiei, inseamna sa te afli in locul potrivit, la momentul potrivit, sa fii sprijinit de legile naturii sau, pe scurt, SA AI NOROC”. Acest citat m-a inspirat sa scriu aici despre NOROCUL din viata mea, de care am devenit constienta de cativa ani, constienta care mi-a adus liniste si pace sufleteasca, acea stare de gratie.

    Pana acum cativa ani, consideram ca am trecut prin viata luptand din greu! Acum insa stiu ca ”am dansat cu gratie” printre provocari si am avut NOROC de fiecare data cand am avut nevoie:

NOROC ca m-am casatori de 2 ori din dragoste si mi-am urmat inima;

NOROC ca am nascut doua fete sanatoase, minunate, care imi aduc numai bucurii;

NOROC ca, atunci cand am constatat ca ”unde dragoste nu e, nimic nu e” mi-am asumat 2 divorturi si bine am facut;

NOROC ca, desi singuratatea nu a fost chiar o fericire, intr-un tarziu am descoperit ca singuratatea  poate fi o OPORTUNITATE pentru orice inceput, iar la mine s-a materializat prin a ma pune pe primul loc in viata mea si a da valoare timpului meu investind in mine;

NOROC ca sunt si bunica, o bunica mandra de nepoata ei;

NOROC ca, desi am mai carcotit de una, de alta, in cei 41 de ani de munca, am avut parte de locuri de munca  si oameni de exceptie, invatand mereu ceva nou;

NOROC ca, tocmai cand am decis ca singuratatea poate fi o solutie buna pentru viitor, Universul mi-a trimis un partener de viata ”numai bun de pus la rana”.

    Iata cum, incetul cu incetul, privind in urma, am constientizat cu uimire ca, de fapt, eu am fost mereu in locul potrivit si la momentul potrivit, pentru ca viata mea a fost ca o carare cu sens unic, spre varful unui  munte. Am mers, m-am ranit, m-am oprit, mi-am oblojit ranile... am pornit din nou (chiar daca uneori mi-ar fi fost mai comod sa raman pe loc) si ”am mers in credinta” (cum spunea mama mea). Nu am privit inapoi decat pentru a vedea cat am avansat, cat am urcat. Am plans, dar am mers inainte si iar am plans ... si iar am pornit la drum. Am plans din tot felul de motive, dar niciodata ”NU mi-am plans de mila”! Asa am devenit EU, cea de azi, impacata cu trecutul meu si implinita AICI si ACUM. Iar cararea inca se asterne in fata mea... o vad si merg mereu... mai am muuult pana in varf!!

NOROCUL ma urmareste indeaproape si acum... am o familie frumoasa pe care o iubesc, am prieteni minunati, iar impreuna imi inobileaza viata si ma insotesc in aceasta calatorie magica. Pentru toate acestea sunt recunoscatoare Divinitatii!

TU stii cat esti de NOROCOS?

Calea Prosperității