CRĂCIUN CU DOR!_25.12.2025

CRĂCIUNUL ăsta n-a fost cu râsete pe hol și farfurii puse strâmb pe masă. A fost cu liniște. Din aia care nu e pace, ci DOR....DOR compact, ce il simti în plex, ca un reminder recurent: INIMA nu are Wi-Fi, dar se conectează oricum.

Fetele mele sunt departe, dar nu absente. Le simt în gesturile mărunte: când aprind o lumânare, când aud o colindă prea dulce, când îmi vine să spun ceva și n-am cui, aici, fizic.

CRĂCIUNUL fără ele nu e gol, e plin de memorie. Și memoria, uneori, doare mai tare decât lipsa.

Sufletul meu a învățat anul ăsta un adevăr vechi, din manualul bunicilor:
IUBIREA NU SE MUTĂ CU AVIONUL.
Ea rămâne. Se întinde. Se dilată. Face overtime. Nu cere pauză de sărbători.

Mi-am strâns DORUL ca pe o eșarfă veche: nu încălzește perfect, dar știu de unde vine și cui aparține. Și am ales să nu mă prefac că sunt tare. Sunt mamă. Asta înseamnă VULNERABILITATE PREMIUM , ediție limitată.

CRĂCIUNUL ăsta m-a găsit între două lumi: una în care ele sunt copiii mei, și alta în care au devenit femei cu drumurile lor.

Tranziția asta nu e lină. E sacră. E prețul iubirii duse până la capăt.

Așa că da, am fost singură de Crăciun. Dar n-am fost abandonată.
Am fost iubită de la distanță. Iar sufletul meu, deși obosit, a rămas aprins. Ca o lumină mică în geam, care spune fără cuvinte:
                                                     VĂ AȘTEPT!

- Cu iubire si respect pentru toate mamele din lume!