De cateva zile citesc ”Putere, libertate si gratie divina” de Deepak Chopra. Desi, initial mi s-a parut ca o voi ”devora” repede, avand doar 150 de pagini, am descoperit ca este una dintre cartile asupra careia trebuie ”sa te apleci cu luare aminte”. Mi-a atras atentia un pasaj care vorbeste despre faptul ca, starea de fericire interioara duce la indeplinirea spontana a dorintelor, ceea ce in cadrul multor traditii spirituale, a fost numita GRATIE. Spune autorul ca, ”A avea experienta gratiei, inseamna sa te afli in locul potrivit, la momentul potrivit, sa fii sprijinit de legile naturii sau, pe scurt, SA AI NOROC”. Acest citat m-a inspirat sa scriu aici despre NOROCUL din viata mea, de care am devenit constienta de cativa ani, constienta care mi-a adus liniste si pace sufleteasca, acea stare de gratie.
Pana acum cativa ani, consideram ca am trecut prin viata luptand din greu! Acum insa stiu ca ”am dansat cu gratie” printre provocari si am avut NOROC de fiecare data cand am avut nevoie:
NOROC ca m-am casatori de 2 ori din dragoste si mi-am urmat inima;
NOROC ca am nascut doua fete sanatoase, minunate, care imi aduc numai bucurii;
NOROC ca, atunci cand am constatat ca ”unde dragoste nu e, nimic nu e” mi-am asumat 2 divorturi si bine am facut;
NOROC ca, desi singuratatea nu a fost chiar o fericire, intr-un tarziu am descoperit ca singuratatea poate fi o OPORTUNITATE pentru orice inceput, iar la mine s-a materializat prin a ma pune pe primul loc in viata mea si a da valoare timpului meu investind in mine;
NOROC ca sunt si bunica, o bunica mandra de nepoata ei;
NOROC ca, desi am mai carcotit de una, de alta, in cei 41 de ani de munca, am avut parte de locuri de munca si oameni de exceptie, invatand mereu ceva nou;
NOROC ca, tocmai cand am decis ca singuratatea poate fi o solutie buna pentru viitor, Universul mi-a trimis un partener de viata ”numai bun de pus la rana”.
Iata cum, incetul cu incetul, privind in urma, am constientizat cu uimire ca, de fapt, eu am fost mereu in locul potrivit si la momentul potrivit, pentru ca viata mea a fost ca o carare cu sens unic, spre varful unui munte. Am mers, m-am ranit, m-am oprit, mi-am oblojit ranile... am pornit din nou (chiar daca uneori mi-ar fi fost mai comod sa raman pe loc) si ”am mers in credinta” (cum spunea mama mea). Nu am privit inapoi decat pentru a vedea cat am avansat, cat am urcat. Am plans, dar am mers inainte si iar am plans ... si iar am pornit la drum. Am plans din tot felul de motive, dar niciodata ”NU mi-am plans de mila”! Asa am devenit EU, cea de azi, impacata cu trecutul meu si implinita AICI si ACUM. Iar cararea inca se asterne in fata mea... o vad si merg mereu... mai am muuult pana in varf!!
NOROCUL ma urmareste indeaproape si acum... am o familie frumoasa pe care o iubesc, am prieteni minunati, iar impreuna imi inobileaza viata si ma insotesc in aceasta calatorie magica. Pentru toate acestea sunt recunoscatoare Divinitatii!
TU stii cat esti de NOROCOS?
👏👏👏
RăspundețiȘtergere