CINE ESTE CEA MAI IMPORTANTA PERSOANA DIN VIATA TA?

Ti-a spus cineva in copilarie, in adolescenta... sau  macar  la maturitate, ca TU esti cea mai importanta persoana din viata ta? Da, TU!  Mie nu mi-a spus nimeni. Din contra, toti ceilalti erau importanti... familia, prietenii, musafirii... daaa, musafirii primeau tot ce era mai bun, toata atentia: cele mai alese bucate servite cu tacamurile si farfuriile ”de bune”, cea mai buna camera, cele mai noi asternuturi... Si uite asa, am crescut si am trait o mare parte din viata crezand ca toti ceilalti sunt importanti, iar EU, ca sa ajung la ”importanta” lor, trebuie sa demonstrez... sa ma compar cu toti si sa demonstrez ca sunt mai buna sau cel putin la fel  de buna ca ei!

Si, o vreme,  cam pana la 42 de ani, am tot incercat sa fiu ”mai buna”, desi nici acum nu stiu cum arata acest ”mai buna”! La 42 de ani insa, mi-am dat seama ca EU nu faceam parte din aceasta ecuatie si am inceput sa ma caut...si, ghiciti unde m-am gasit? In interiorul meu, adanc, foarte adanc ascunsa printre emotii, printre frustrari, printre neimpliniri, printre iubiri neimpartasite...si, incetul cu incetul,  ca si cum stergi praful de pe un bibelou pretios de la bunica, am inceput sa vorbesc cu fiecare emotie, sa o inteleg, sa o curat bland, sa o mangai cu iubire... asa am iesit EU la suprafata, EU cea de azi care intelege ca este unica, care intelege ca VIATA este un JOC! Iar ca acest JOC, sa fie un SUCCES, este nevoie sa cunosti Legile spirituale care dau regulile jocului cu o claritate de necontestat, cum afirma Florance Scovel Shinn in ”Jocul vietii si cum sa-l jucam”.

Asadar, am descoperit ca a fi eu insami, inseamna sa fiu autentica. Am descoperit ca este important ca EU sa fiu pe primul loc in viata mea. Am invatat sa ma iubesc pe mine cu adevarat si am inteles ca iubirea daruita de mine celorlalti este mult mai pretioasa acum...am invatat sa cer ajutor si am descoperit ca ajutorul dat fara a fi cerut poate face mai mult rau decat bine...am invatat sa ma prețuiesc, să mă respect  si sa acord respect si am constientizat ca ceea ce dai, aia primesti!

Si povestea continuă...

POVESTEA BATERIEI

17.07.2020

Astazi am fost in Piata Norilor...m-am oprit la un stand sa cumpar 2 baterii pentru un ceas de perete. La acelasi stand, o doamna foarte cocheta, cu o fata de copil vesel, cu cercei si palarie, imbracata elegant, intreba vanzatorul "de ce nu ii mai functioneaza ceasul de la mana, desi i-a schimbat chiar el bateria cu cateva luni in urma?" Acesta s-a uitat la ceasul doamnei, l-a examinat, a incercat sa il desfaca pentru a-i schimba bateria, insa nu a reusit, ceasul fiind foarte vechi, daca ar fi insistat, ar fi riscat sa se strice de tot. O intreaba insa pe doamna, ce tip de baterie i-a pus acum cateva luni?...o baterie buna fiind garantata, zicea el, cam un an! Doamna raspunde ca, la vremea aceea a optat pentru o baterie mai ieftina care sa nu tina prea mult deoarece...:

- Acum cateva luni nu credeam ca o sa mai traiesc mult!
Vanzatorul a ramas fara replica!!!
Auzind cele spuse de doamna, am simtit nevoia sa intervin spunandu-i:
- Doamne, aratati atat de bine, sunteti atat de plina de viata, cum puteti sa spuneti asa?.
- Da, zice dansa vesela si cu o fata dezarmant de luminoasa... dar am 84 de ani si nu credeam ca o sa apuc sa mi se strice ceasul...
- Iata ca, zic eu, pana si ceasul v-a demonstrat ca nu putem stii cat timp avem de trait, asa ca mergeti sa va cumparati un ceas nou, si bucurati-va de viata in fiecare zi...nu va ganditi la final...el vine oricum...conteaza ca noi sa ne bucuram de viata oricati ani vom avea!!!
Doamna m-a privit cu niste ochi veseli si plini de bucurie spunandu-mi:
- Nimeni nu mi-a spus asa ceva pana acum...multumesc mult, ma duc sa imi cumpar un ceas...apoi ii intinde ceasul vechi vanzatorului si ii zice: daca il vreti pentru ceva piese...mie nu imi mai trebuie...acum ma duc sa imi iau unul nou!!

P.S.” Pretutindeni exista semne si lectii de invatat: in lucrurile pe care le spun oamenii, in circumstantele care se desfasoara pe parcursul vietii, ca si in lucrurile pe care le vezi in drumurile tale”. - Stuart Wilde